1. Spune o trăsătură care funcționează cel mai bine pentru tine.
Luptătoare. (uneori se întâmplă ca această luptă să se manifeste împotriva mea)
2. În timpul introducerii sau când vorbești despre tine, cât de important crezi că este să menționezi că ești cu dizabilități?
Dizabilitatea mea nu este ceva de care să-mi fie rușine, este întotdeauna primul în prezentarea mea, fără ea nu aș fi eu.
3. De ce ești cea mai mândră?
Sunt mândră de mine și sunt mândră că mă pot bucura de propria mea viață, îmi place să exist.
4. Dacă ai putea schimba ceva, care ar fi?
Nu aș schimba nimic, totul este la fel de bine cum a fost și este, viitorul meu depinde de mine.
5. Care sunt planurile tale? La ce visezi?
Îi încredințez planurile mele lui Dumnezeu, aș avea încă ceva de spus despre visele mele pentru că ele au fost și vor fi mereu. Cel mai important, îndrăznesc să visez și să mă asum la lucruri, nu mi-e frică să încep sau să o iau din nou, viața este o aventură minunată și visele noastre o fac incitantă.
6. Ce rol a jucat societatea în calea către împlinirea ta cu succes? (acest lucru poate fi negativ, dar poate fi și pozitiv)
Nu am lăsat pe nimeni să mă influențeze, au existat întotdeauna lucruri pozitive, precum și lucruri negative despre societate. Uneori oamenii au fost un obstacol, alteori o ieșire pentru mine, tot ce pot spune este că m-am simțit iubită și le-a plăcut să își petreacă timpul cu mine, am primit ajutor de la ei și le-am fost un exemplu.
7. De ce și cât de important credeți că oamenii sănătoși să înțeleagă colegii răniți?
După părerea mea nu contează cine are o dizabilitate sau cine este sănătos, ceea ce este important într-o persoană este doar dragostea. Nu avem nevoie de înțelegere, avem nevoie de egalitate între noi, de acceptare. Întotdeauna spun că acolo unde locuiesc mai mult de doi oameni într-un loc, este nevoie de armonie pentru ca războiul să nu izbucnească.
8. Ce faci de obicei în acest sens?
Ofer oamenilor șansa de a se cunoaște, le las să vadă că nu dizabilitatea unei persoane contează în această lume, ci ceea ce facem în viața noastră.
9. Dacă ai putea trimite un mesaj celor care acceptă mai puțin persoanele cu handicap, care ar fi acel mesaj?
Mesajul meu ar fi simplu: pune-te în pielea mea o zi și încearcă cum e, iar apoi decide care este mai confortabil pentru tine!
10. De ce este această fotografie preferata ta – spune-ne despre ea, unde și când, în ce circumstanțe a fost făcută?
Această fotografie a fost făcută acum un an, într-o perioadă în care frica și interdicția au apărut în viața oamenilor în timpul unei pandemii. După jumătate de an de închisoare, eu și fiica mea am ieșit în sat, unde după atâta timp am simțit din nou gustul libertății, frumusețea naturii, acolo mi-am dat seama că frica și izolarea reprezintă un handicap mai mare pentru oameni decât boala.
